Arte

Victor Pasmore e Patrick Heron na VIII Bienal de São Paulo, 1965 revisitada

Lisbeth Thalberg

A Hazlitt Holland-Hibbert e a Frankie Rossi Art Projects têm o prazer de anunciar uma exposição de obras de dois dos pioneiros da arte abstrata britânica: Patrick Heron (1920-1999) e Victor Pasmore (1908-1998). Esta apresentação revisitará a emblemática exposição conjunta dos artistas na VIII Bienal de São Paulo em 1965, um marco significativo nas carreiras de ambos e na recepção da abstração britânica fora do Reino Unido, Estados Unidos e Europa. Com a ausência de registros fotográficos da exposição no Brasil, esta reimaginação oferece a oportunidade de se deparar com o evento histórico através de várias obras importantes originalmente incluídas na apresentação, bem como outras peças-chave do mesmo período.

Naquela época, Heron e Pasmore eram dois dos mais destacados artistas atuando na Grã-Bretanha e foram selecionados pelo British Council para representar o Reino Unido na maior exposição de arte da América do Sul, que visitou locais em Santiago, Lima e Caracas nos dois anos seguintes. Embora nunca tivessem exibido juntos em uma mostra dedicada a apenas dois artistas, suas obras equilibravam mutuamente uma visão formalista não representacional com uma intuição artística natural. Suas abordagens contrapunham-se ao estilo altamente reconhecível da Pop Art, que florescia na década de 1960, enquanto a pincelada expressiva e a assimetria em suas obras incorporavam uma estética distintamente europeia, oferecendo um contraste acentuado à pintura de estilo americano que dominava a seleção do British Council na época.

Obras como Clear Blues in Green and White: August 1962 de Heron demonstram sua crescente preocupação com o equilíbrio intuitivo da pintura em detrimento da precisão formal, ao evitar linhas rígidas e simetria estrita para criar harmonias formais e cromáticas sutis. Enquanto isso, a sugestão de formas orgânicas e a pincelada gestual no trabalho de Pasmore, como em Brown Development No. 3 (1964), revelam um sensualismo subjacente em uma prática rigorosamente abstrata.

As obras exibidas por ambos os artistas na Bienal são indicativas de como suas práticas respectivas se desenvolveriam a partir de então. Por exemplo, Heron apresentou quinze de suas mais recentes pinturas da época – datadas de 1962 a 1964 – nas quais a cor é o principal elemento composicional. Em Big Red Horizontal with Ultramarine: 1964, ele produzia vibrantes ‘formas de cor’ que eram mapeadas de maneira solta umas contra as outras na tela. Tais obras anteciparam as formas cada vez mais complexas que se desenvolveriam em suas pinturas no final dos anos 1960 e na década de 1970, enquanto Heron buscava explorar o potencial de criação de espaço através da cor.

Por sua vez, Pasmore apresentou trinta e uma obras, entre pinturas e construções tridimensionais, datadas de 1957 a 1965. A exposição representou o auge de sua abordagem de mídia mista, com materiais incomuns – como spray, colagem e Perspex – indicativos de seu estilo abstrato único. Obras como Abstract in Black, White and Mahogany (1965-66) testemunham um retorno à pintura em seus relevos construídos, que dominariam sua prática a partir de então, realçando a interação entre a organização estrutural clara e a ênfase nos contornos lineares.

A Hazlitt Holland-Hibbert e a Frankie Rossi Art Projects reúnem uma seleção de obras da mostra original para criar uma cápsula do tempo de um momento definidor de carreira para Pasmore e Heron. Através de suas abstrações que transcenderam fronteiras geográficas, a exposição proporciona uma visão especial sobre dois dos artistas britânicos modernos mais inovadores em uma era em que suas obras nunca estiveram mais em harmonia.

A exposição será acompanhada por um catálogo que contará com dois ensaios de Herbert Read e Alan Bowness, retirados do catálogo original da Bienal, além de um novo ensaio escrito pelo Diretor do Museu Holburne, Chris Stephens.

Discussão

Há 0 comentários.

```
Artă

Victor Pasmore și Patrick Heron la Bienala VIII de la São Paulo, 1965 revizitată

Lisbeth Thalberg

Hazlitt Holland-Hibbert și Frankie Rossi Art Projects au plăcerea de a anunța o expoziție dedicată lucrărilor a doi dintre cei mai importanți artiști abstracți britanici: Patrick Heron (1920-1999) și Victor Pasmore (1908-1998). Această prezentare își propune să reviziteze expoziția lor comună de referință de la Bienala VIII de la São Paulo din 1965, un moment crucial în carierele ambilor artiști și în percepția abstracției britanice în afara Regatului Unit, Statelor Unite și Europei. În lipsa unei înregistrări fotografice a expoziției din Brazilia, această reimaginare oferă ocazia de a redescoperi spectacolul istoric prin intermediul unor lucrări importante incluse inițial, precum și alte piese cheie din aceeași perioadă.

Ca doi dintre cei mai proeminenți artiști activi în Marea Britanie la acea vreme, Heron și Pasmore au fost selectați de British Council pentru a reprezenta Marea Britanie la cea mai mare expoziție de artă din America de Sud, care a vizitat ulterior locații din Santiago, Lima și Caracas pe parcursul a doi ani. Deși nu mai expuseseră împreună într-o expoziție dedicată, lucrările lor reflectau o viziune formalistă non-reprezentativă echilibrată printr-o intuiție artistică naturală. Abordările lor contracarau stilul Pop Art extrem de recognoscibil care a înflorit în anii ’60, în timp ce lucrările lor expresive și asimetria întruchipau o estetică distinct europeană, oferind un contrast puternic cu pictura în stil american care ar fi dominat viziunea comitetului de selecție al British Council la acea vreme.

Lucrări precum Clear Blues in Green and White: August 1962 de Heron arată preocuparea sa crescândă pentru echilibrul pictural intuitiv în detrimentul preciziei formale, evitând liniile rigide și simetria strictă pentru a crea armonii formale și cromatice subtile. Între timp, sugestia formelor organice și gestualitatea pensulei în lucrările lui Pasmore, de exemplu Brown Development No. 3 (1964), dezvăluie un senzualism latent într-o practică riguros abstractă.

Lucrările expuse de ambii artiști la Bienală sunt reprezentative pentru modul în care practicile lor respective aveau să evolueze ulterior. De exemplu, Heron a prezentat cincisprezece dintre cele mai recente picturi ale sale de atunci, datând din perioada 1962-1964, care folosesc culoarea ca element principal de compoziție. În lucrări precum Big Red Horizontal with Ultramarine: 1964, el producea „forme de culoare vibrante care sunt schițate lejer una împotriva celeilalte pe pânză. Astfel de lucrări anticipau formele tot mai complexe care aveau să se dezvolte în picturile sale din anii ’60 târzii și ’70, pe măsură ce Heron căuta să exploreze potențialul creării spațiului prin culoare.

Pentru contribuția sa, Pasmore a expus treizeci și una de lucrări, inclusiv picturi și construcții tridimensionale, datând din perioada 1957-1965. Expoziția a marcat punctul culminant al abordării sale mixte de media, cu materiale neobișnuite – cum ar fi vopsea spray, colaj și Perspex – indicative ale stilului său abstract unic. Lucrări precum Abstract in Black, White and Mahogany (1965-66) reflectă o revenire la pictură în reliefurile sale construite, care aveau să domine practica sa de atunci încolo, accentuând jocul dintre organizarea structurală clară și accentul pe contururi liniare.

Hazlitt Holland-Hibbert și Frankie Rossi Art Projects reunesc o selecție de lucrări din expoziția originală pentru a crea o capsulă a timpului, un moment definitoriu în carierele lui Pasmore și Heron. Prin abstracțiile lor care au depășit granițele geografice, expoziția oferă, în cele din urmă, o perspectivă specială asupra a doi dintre cei mai inovatori artiști moderni britanici într-o epocă în care lucrările lor nu au fost niciodată mai armonioase.

Expoziția va fi însoțită de un catalog care va include două eseuri de Herbert Read și Alan Bowness din catalogul original al Bienalei, precum și un nou eseu de Chris Stephens, Directorul Muzeului Holburne.

Discussão

Há 0 comentários.

```